«« inapoi  | Planul redobandirii hegemoniei maghiare in Bazinul Carpatic »» Planul redobandirii hegemoniei maghiare in Bazinul Carpatic Budapesta nu renunta la visul Ungariei Mari Conferinta "Politica externa maghiara si protectia minoritatilor" sustinuta de diplomatul maghiar Horvat Attila, la 13 iunie 1992, in fata Asociatiei Culturale Maghiare din Ulm - Germania, definea traiectoria constanta a strategiei politice a Ungariei. Directiile enuntate in 1992 sunt valabile si astazi, politicieni maghiari din Romania reusind de-a lungul anilor sa impuna multe din prioritatile statului vecin. Publicam materialul de mai jos in vederea edificarii publicului asupra acestor prioritati. Agresivitatea cu care unii reprezentanti ai UDMR sunt prezenti in spatiul politic romanesc si european in ultima perioada ne face sa ne gandim la ce santaj se mai gandesc acestia sa supuna statul roman in perioada urmatoare, cruciala pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007. Statutul minoritatilor, prin care este privilegiata anormal minoritatea maghiara, autonomia culturala si teritoriala sunt doar cateva din cerintele repetate cu obstinatie de catre UDMR sau Uniunea Civica Maghiara si reprezentanti ai acestora, care si-au propus declararea autonomiei "Tinutului Secuiesc" la data sarbatorii unguresti de pe 15 martie a.c. Acestia sunt incurajati si de organizatii pretins pro-europene, cum ar fi cea condusa de Smaranda Enache. Postul ungar de televiziune Duna TV va lansa in viitorul apropiat un nou canal ce se va numi "Autonomie", a anuntat presedintele postului, Laszlo Cselenyi, intr-o emisiune la postul public Radio Kossuth, informeaza Rompres, in care a fost invitata si Smaranda Enache. Ea si-a exprimat convingerea ca Uniunea Europeana va exercita presiuni asupra Romaniei pentru ca autonomiile sa fie acceptate, inclusiv cea a "Tinutului Secuiesc", deoarece - a spus ea - aceste forme de autonomie sunt strans legate de democratie si Europa. Enache a fost insa contrazisa de vicepresedinta Bundestagului german, Susanne Kastner, aflata la Bucuresti zilele trecute. Se poate vorbi despre o "pierdere a increderii si o crestere a scepticismului care fost determinata de dezbaterea despre minoritatile din Romania (cu privire la maghiari) din Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE). Ma refer la dezbaterea initiata in APCE de Gyorgy Frunda asupra definitiei natiunii. Aceasta irita pe unii parlamentari in Germania mai mult decat respingerea ordonantei privind DNA in Senat". In plus, crede Kastner, "nu este o idee buna sa fie dezbatuta problema statutului minoritatilor inainte de aderarea Romaniei la UE". Kastner a mai afirmat si ca o "dezbatere asupra autonomiei culturale este inutila inainte de termenul aderarii". "Problema poate fi dezbatuta in Romania, dar nu trebuie discutata in APCE. Ceea ce a facut Gyorgy Frunda este neinspirat", a concluzionat vicepresedintele Bundestagului. (D.E.) "Ce este, de fapt, Tratatul de la Versailles? O pace nefondata, o pace talhareasca, care a tarat zeci de milioane de oameni, dintre cei mai civilizati, intr-o stare de sclavie. Aceasta nu e pace. Ea prevede conditii care impun experiente stiintifice victimelor sortite pieirii." Aceste cuvinte au constituit, de fapt, o pozitie de baza care a avut drept rezultat faptul ca Uniunea Sovietica nu a semnat niciodata Pacea de la Versailles, la Sevastopol. In aceasta privinta se apropie suflul innoirilor pentru ca in aceasta noua epoca istorica s-a maturizat si Europa Occidentala. In ultima vreme, francezii ne ofera cel mai elocvent exemplu. In anul 1992, la 28-29 februarie, s-a organizat la Palatul Chailliaux din Paris un colocviu, avand ca generic tema: "Triburi sau Europa". Aceasta manifestare a parcurs sfera de problematica a minoritatilor din Europa Centrala si, de fapt, aici au participat personalitati marcante de la Palatul Elysée si cei apropiati Partidului Socialist (francez - nota red) precum si specialisti invitati de ei. As cita dintr-un material. Dupa cuvantarea rostita s-a prezentat - dupa cum de altfel era de asteptat - presedintele de fiecare zi al colocviului (Mitterrand), pentru a-si rosti alocutiunea finala. Aceasta cuvantare poate fi considerata una din luarile de pozitie cele mai detailate si mai concret sistematizate dintre toate de pana acum, privind ocrotirea minoritatilor. In presa franceza (Mitterrand - nota tr.) a accentuat in primul rand, necesitatea revigorarii ideii de confederatie europeana. Toate tratatele de pace din secolul 20 au fost nedrepte Succesiunea ideilor presedintelui a fost urmatoarea: 1. Despotismul european a fost abolit pentru totdeauna. Trebuie sa ne bucure aceasta evolutie, chiar daca tendinta politica actuala ce o defineste este dezmembrarea, cel putin in partile Centrale si de Est ale Europei. Prin eliminarea sistemului comunist, s-a scuturat de pe aspiratia de libertate a omenirii si a popoarelor povara apasatoare a despotismului. 2. Despotismul din trecut a tinut incatusate acele energii, justificat considerate periculoase, energii care acum au dus la renasterea nationalismului. Dar pentru asta nu trebuie sa deplangem comunismul, ci trebuie sa ne pregatim pentru intelegerea fenomenului si trebuie create asemenea institutii - e un proces de constientizare europeana -, care sa fie capabile sa gireze toate problemele riscante ce deriva din aceasta. 3. In prezent, in Europa Centrala si de Est politica micilor comunitati statale pare a fi definitorie. Toata lumea isi doreste statul sau propriu si nu numai acele natiuni care anterior au existat ca state independente, dar si acelea a caror statalitate a fost pana acum incerta, situate fiind pe linia fortificata dintre marile imperii. Spre exemplu, Slovenia si Croatia. Ba mai mult, sunt si unele popoare, unele etnii, care-si doresc statalitate, desi nu au in trecutul lor istoric o asemenea existenta. 4. Fenomenul de azi are valori multiple. Una, si cea mai importanta dintre ele, este faptul ca oamenii doresc sa traiasca intr-un mediu unde se vorbeste aceeasi limba, intr-o comunitate de aceeasi confesiune religioasa, si, mai cu seama, fara asuprire. Astfel s-au format marile familii ale etniilor, usor identificabile. Istoria insa nu a respectat aceste stradanii, conventiile de pace incheiate au fost intotdeauna cele impuse de puterile invingatoare, avand drept rezultat triumful ideii "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Abia acum urmeaza esentialul. Tot din gura Mentorului: "Toate tratatele de pace incheiate in acest secol, indeosebi cele ce au urmat conflagratiei din 1914-1918, ca de exemplu cel de la Versailles, ba chiar si cel din 1945, precum si acelea care i-au succedat, toate au fost nedrepte. Pentru a spori gloria invingatorilor, a sluji ambitia lor de dominatie sau alte interese comune, intotdeauna au desconsiderat particularitatile geografice, confesionale si etnice. 5. Solutia poate fi numai alternativa de a fauri in Europa o ordine comuna a statelor, a natiunilor si a etniilor, unde pe calea conventiilor incheiate, locul solutionarii pasnice a diferendelor in noua ordine, circumstantele istorice, geografice, confesionale si culturale vor fi mai deplin respectate. Desigur, aceasta presupune renuntarea de buna voie la elementele sensibile ale "suveranitatii", si asa mai departe, si asa mai departe. Sper ca acest citat sa atraga atentia oricui, chiar daca in aceasta ambianta uzuala nu prea ne putem astepta la o politica franceza partinitor promaghiara - ea trece printr-un proces specific de invatare, apropiindu-se de punctul de vedere german -, cred ca putem conchide ca, daca pozitia germana si cea franceza sunt atat de apropiate sau chiar coincid, acest lucru este deopotriva benefic atat pentru Europa cat si pentru abordarea chestiunii minoritatilor. Problematica iugoslava Fata de aceasta situatie am putea spune: aceasta-i teoria, dar care este realitatea? Aceea ca in Serbia se impusca, in Bosnia-Hertegovina se impusca... Ce va rezulta de aici? Se poate pune intrebarea: de unde acest mare optimism, ca din acestea va rezulta ceva candva? Ma voi margini doar la relatarea in esenta a unui mic dialog. In data de 15 a lunii precedente am avut o intrevedere cu seful meu (Gyula Jeszenszky - ministrul de Externe maghiar - nota tr.), privind problematica iugoslava, a Iugoslaviei de odinioara, incercand sa deslusim la ce anume ne putem astepta din partea Europei, la ce din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Eu mi-am exprimat convingerea ca, probabil, se va realiza blocada, pentru ca exista un proces de constientizare. Seful meu era pesimist. El nu crede ca asta se realizeaza. Dom'le, s-a realizat!. Chiar daca-i o umbra, dar deja e realitate. Ca in acest sens se desfasoara o munca serioasa, cu abnegatie, la unele partide, in diferite institutii specializate, as aduce un alt exemplu. Protectia minoritatilor in Europa, principala sarcina a deceniilor viitoare Acum mai bine de patru luni, in data de 12 a lunii respective, am participat la o consultatie cu experti, unde s-a dorit stabilirea comuna a sarcinilor concrete ce revin politicii nationale privind minoritatile si pozitia de azi a SPD (Partidul Social Democrat din Germania - nota red.) in aceasta problema, cu antrenarea unor specialisti europeni. As scoate in evidenta cateva idei din concluziile materialului, care incepe cu o asemenea formulare: "Der Minderheitenshutz in Europa ist einer der zentralen Aufgaben der nächsten Jahrzenten". Conform traducerii mele libere - "Protectia prin mijloace suprastatale a minoritatilor din Europa e principala sarcina a deceniilor urmatoare" (traducerea corecta: "Protectia minoritatilor in Europa este una din sarcinile centrale ale urmatoarelor decenii" - nota red.). Romanii se joaca cu focul, care se va opri inaintea portilor Occidentului Se simte foarte bine, ca maghiar cu gandire libera, ca n-as formula deloc astfel, chiar daca e foarte probabil ca marea majoritate este de partea acelei pozitii romanesti: "nimeni nu se poate amesteca in aceasta problema". Acum, invatand din experienta trista a iugoslavilor, ei (romanii - nota tr.) simt tot mai mult ca asta nu-i doar o treaba interna, ca un asemenea punct de vedere e un adevarat joc cu focul, in care daca nu vin din timp pompierii, focul se va extinde si nu se va opri inaintea portii Occidentului. Exact asa formuleaza materialul: ("Die eingeladenen Fachleute sind über folgendes übereingekommen"): "Specialistii invitati au cazut de acord asupra urmatoarelor":("Dies ist keine Angelegenheit der Nationalstaten allein"); "Aceasta nu este exclusiv cauza statelor nationale".("Die Gemeinschaft der europäischen Staten trägt hier eine Gesamtverantwortung"), "Comunitatea europeana poarta in aceasta privinta o responsabilitate comuna" etc. Trebuie sa spun ca la aceasta conferinta s-au exprimat si asemenea opinii, din partea SPD, ca prin realizarea Conventiei pentru refugiati si a Conventiei privind dreptul la locul natal, s-ar dori - spre asta se tinde - sa se ajunga la o stare de fapt, prin care sa se creeze un asemenea sistem de drept european, si in legatura cu asta un organism de impunere a pacii si de reprimare, pentru ca intr-o anumita eventualitate, in rastimp foarte scurt, Europa sa ajunga in situatia ca, intr-un conflict asemanator celui din Iugoslavia, organismele europene abilitate sa-i someze pe cei vizati sa se conformeze normelor europene. Daca acestia nu se conformeaza, atunci fortele militare europene constituite in acest scop il vor anihila tocmai pe cel ce pericliteaza Europa si responsabilii vor fi adusi, in fata instantei europene, ca si criminali de razboi, asa cum, de altfel, s-a procedat si in urma actiunilor izbutite de pana acum. "Cand ni se va face, in fine, si noua, maghiarilor dreptate?!" Cred ca nu se poate accentua suficient importanta acestei luari de pozitie din partea SPD, chiar si in cazul in care stim ca acesta a avut loc intr-un cadru intern, restrans, al specialistilor - daca examinam cum s-a raportat intreaga Europa sau cum s-au raportat factorii responsabili ai Europei la aceasta problematica, acum o jumatate de an, sau cu un an in urma. Consider ca aceasta privire de ansamblu ne sensibilizeaza si la ce fel de sanse avem, dar si la responsabilitatea politicii externe maghiare in aceasta situatie nemaipomenit de schimbata. Eu cred ca politica externa maghiara este constienta de raspunderea ce-i revine, este deosebit de prudenta, foarte ponderata, pot spune chiar ca Ungaria are o politica externa prea ponderata. Eu cred ca istoricii germani, politicienii germani, care cunosc in mod practic acest domeniu, vor intelege mult mai bine de ce este prudenta politica externa maghiara. Asa cum, de exemplu, fortele militare germane nu s-au implicat in Iugoslavia pentru restabilirea ordinii, nu-si puteau permite acest lucru, pentru ca nici nu aveau minoritari germani acolo si povara istorica asta le cerea. Ungaria a trebuit sa infrunte o dubla povara istorica. Pe de o parte o asemanatoare povara istorica - inca n-am reusit sa iesim de sub aceasta ultima stigma - , iar pe de alta parte este prea mult pesimism in aceasta viziune, nu poti sa spui in mod iresponsabil verzi si uscate, acest lucru ar presupune prea multe sacrificii de vieti omenesti. Tocmai de aceea, politica externa maghiara are anumite reminiscente, la care tine cu o deosebita rigurozitate. Pentru ca asa se pare ca in deceniile precedente si pana in perioada moderna, dar si in deceniile care au precedat cel de-al doilea razboi mondial, poate n-a fost destul de reusit acel studiu care trebuia sa puna in lumina ce anume tip de politica se asteapta din partea noastra pentru ca odata, in sfarsit, sa formulez astfel: cand ni se va face, in fine, si noua, maghiarilor dreptate?! Ocuparea "spatiului de manevra european" Politica externa ungara de azi se straduieste sa se autointegreze in derularea proceselor europene si astfel sa paseasca in ocrotirea minoritatilor, inspre Europa sau cu Europa, ca, in insusirea tot mai reala a problemelor comunitatii ("drepturile colectivitatii" - nota tr.), deocamdata construite pe drepturi individuale, sa aparam printre marile puteri europene increderea Comunitatii Europene, intelegerea ei, sa existe un consens. Mai explicit, in Ungaria, noi trebuie sa edificam mica noastra tara, astfel incat sa putem oferi un ajutor onorabil celorlalti maghiari care traiesc in Bazinul Carpatic. Acest lucru poate fi posibil daca Europa ne va accepta pe noi ca parteneri egali in drepturi, la extremitatea estica a Europei Centrale. Toate acestea le vom putea obtine daca ne vom conforma obligatiilor impuse de normativele europene, central-europene, a celor euro-comunitare si nu invers. Spatiul de manevra este extrem de mic, dar daca noi vom reusi sa fim credibili, sa putem fi acceptati, in sensul ca suntem "elevi" buni ai Europei, si ca nu sunt valabile, nu pot fi sustinute acele invinuiri, acele "improscaturi" care ni se mai aduc uneori, mai ales cand este vorba de invinuiri nefondate, atunci Europa ne va ajuta. Si atunci, Ungaria va reusi sa se ridice si isi va putea satisface indatoririle sale si in spatiul Bazinului Carpatic. Ungaria va face modelul legii minoritatii Consider ca politica externa ungara evolueaza intr-o directie buna pe acest taram si as vrea sa cred ca si in politica sa interna. In ceea ce ma priveste ma bucur in mod deosebit ca pana azi inca nu s-a elaborat Legea nationalitatilor (minoritatilor - nota tr.) din Ungaria, desi eu o doresc foarte mult. Aceasta trebuie sa fie o lege a minoritatilor foarte bine alcatuita, foarte progresista, atat de moderna incat sa ne putem referi linistiti la ea - "poftiti, aici este modelul". Ungaria are obligatia sa elaboreze, in mod obiectiv, un asemenea model, apt de a fi folosit in intreaga Europa, nu unul impus, ca sa-i putem spune celui care cauta un model: "aici este, maghiarii l-au elaborat deja". O astfel de lege a nationalitatilor trebuie sa cream. Aceasta inca nu s-a nascut, dar imi pun mari sperante, multi o asteapta, si imi place sa cred ca de aceea inca nu s-a nascut, pentru ca ea va fi o lege atat de reusita, de bine elaborata, o asemenea opera, incat sa ne putem mandri in intreaga Europa. Dupa cum avem si traditii istorice de care putem fi mandri, asa cum a fost Legea nationalitatilor, a lui Eötvös, din anul 1868 5. Dar, daca la toate acestea noi vom adauga ideea tolerantei, atunci ne putem referi linistiti si la toleranta (maghiara - nota tr.). Eu sper ca aceste "demarari" ale politicii externe ungare, asa cum prin politica externa a Ungariei vom deveni organisme mondiale ale Europei, sa nu uitam de minoritatile noastre, pe care, integrandu-le in sistemul problematicii unitare ale Europei, sa incercam sa privim si analizam problemele minoritatii maghiare impreuna cu marile puteri europene, sa cream o asemenea situatie incat, directionand atentia Europei asupra acestei problematici, ea sa fie in centrul atentiei, iar solutia europeana sa fie de asa natura, incat sa rezolve si problemele minoritatilor maghiare. Exemplul Cataloniei Nu cred ca trebuie sa accentuez ca acest lucru nu este deloc usor de realizat. Exista si "elevi" buni, spaniolii de exemplu. In Catalonia, nu cu multi ani in urma, nu vroiau sa auda nimic despre faptul ca au 10 milioane de catalani. Acum Catalonia, a depasit definitiv acest impas prin deosebita ei dezvoltare economico-financiara, si aceasta evolutie a determinat Guvernul de la Madrid (sa inteleaga si sa cedeze - nota tr.) - daca nu va incheia conventii, nu va face inlesniri serioase, atunci acest teritoriu "se va incrancena" si, intr-un timp previzibil, se va desprinde de tara-mama. Aceeasi a fost si problematica Tirolului de Sud, in ultimii 30 de ani, aceeasi situatie, dupa care Guvernul italian a fost nevoit sa cedeze, pentru ca acest teritoriu a avut o asemenea ascensiune economico-financiara si pericolul "radicalizarii" a devenit atat de iminent, incat si-au spus (cei din guvern - nota tr. ) - "mai bine le acordam toate drepturile, tot ce doresc, numai sa nu se desprinda de Italia". Acum nu doresc sa merg mai departe cu gandul la ceea ce ne putem astepta in viitorul apropiat pentru ca nici aici nu exista stagnare, aceasta (rezolvarea problemei - nota tr.) va evolua in continuare, e o etapa urmatoare. Invatamantul pentru noi trebuie sa fie, si as sopti mai ales prietenilor ardeleni - ca trebuie sa fim atenti la ceea ce a spus profesorul Desaias, la cea de-a 43-a aniversare a germanilor sudeti, din Cehoslovacia, atunci cand a fost intrebat de acestia: "Si atunci, noi, acum, ce putem face?". "Un singur lucru" - a raspuns el. "Nicidecum sa nu alegeti tacerea. Trebuie sa munciti, sa desfasurati o activitate foarte serioasa in ziare, prin televiziune si radio, tinand in permanenta treaza problema. Sa nu credeti dvs. ca englezii care "mare branza au facut!" cu alungarea voastra, vor spune (cu voce ironica- nota tr.): "Doamne, am gresit! Ne vom adresa cehilor, ca sa se retraga mai incolo, ca dumneavoastra sa va reprimiti casele". Consider ca nu putem fi atat de naivi sa credem ca asa se fac jocurile. Numai astfel se poate juca: atragand atentia in toate forurile Nu! Numai astfel se poate juca, daca intotdeauna se atrage atentia asupra problematicii, in toate forurile, oriunde se iveste ocazia, daca o tinem la ordinea zilei ("problema" - nota tr.), si daca se ofera in mod autocritic sansa de a fi cunoscuti. E bine sa stim, a fost deosebit de interesant ca purtatorul de cuvant a putut obtine un consens, asupra celor ce la alti antevorbitori a provocat jubilare sau dezaprobare. Tocmai de aceea, numai atunci putem turna apa curata in pahar, daca din ambele parti turnam apa curata. Nu este suficient sa vorbim despre faptul ca la vremea aceea am fost goniti de cehi si slovaci, trebuie sa ne asumam si pacatele noastre, pe care le-am comis in anul 1938 si dupa, impotriva cehilor si slovacilor. Eu asa cred. Ca noi n-avem atat de multe pacate in acest spatiu, pe care sa nu le putem recunoaste cu constiinta impacata; iar daca ne vom asuma acele putine pacate ale noastre, numai atunci vom avea baza morala sa le dezvaluim cauzele comune, sa asteptam scuze si repararea consecintelor, pentru ca acestea, intr-o Europa libera, sa nu duca la tragedii nationale. Cred ca prin aceasta am si incheiat prelegerea mea la conferinta din aceasta seara. Am incercat sa creionez un tur de orizont despre felul cum privim noi, maghiarii, de fapt, acum Europa, Europa-Centrala, Ungaria, spatiul Bazinului Carpatic. Celor care au intrebari deosebite, legate de aceasta tema, le stau la dispozitie. Multumesc! (Aplauze) Fostul premier al Ungariei Viktor Orban era decis sa solicite chiar si interventia trupelor NATO Operatiunea "Duna" La data de 18 iunie 1999, la Budapesta, premierul in exercitiu al Ungariei, Viktor Orban, a ordonat sefului serviciilor secrete ungare (AVO), Laszlo Kover, sa declanseze "Operatiunea Duna". Aceasta actiune, care s-a dovedit o alta provocare la adresa vecinilor Budapestei, prevedea delimitarea si realizarea "Regiunii Ungare de Sud-Est", un capitol esential din ampla regie a infaptuirii unei noi "Ungarii Mari", dupa modelul federal al Statelor Unite! Actiunile antiromanesti, orchestrate de la Budapesta, au fost minutios documentate serviciile secrete de la Bucuresti. O parte din aceasta documentatie este prezentata in lucrarea "Razboiul spionilor in interiorul si dincolo de granitele Romaniei", sub semntura lui Bogdan Papadie si Gabriel I. Nastase. "Regiunea Ungara de Sud Est" includea, conform hartii realizate de serviciile speciale ungare, "provinciile istorice" Vojvodina (fosta Iugoslavie) si Transilvania. De retinut, urmatoarea faza a "Operatiunii Duna" viza provinciile Felvideck (Slovacia) si Ucraina Subcarpatica, intreaga actiune initiata de AVO si supervizata de Viktor Orban avand doua etape distincte. Desi, in paralel, premierul maghiar negocia tratate de "buna vecinatate" cu tarile vizate, scopul sau final viza sensibilizarea comunitatii internationale, dupa modelul antemergator declansarii operatiunilor militare din Kosovo, vizavi de problemele cu care se confrunta minoritatile maghiare din provinciile mai sus mentionate. Iar aici se batea moneda pe faptul ca acestea nu beneficiau de aceleasi drepturi ca populatia majoritara din statele tinta, respectiv in domeniul invatamantului si al folosirii limbii materne, precum si nerespectarea tratatelor de baza semnate intre Ungaria si tarile respective! A doua parte a scenariului era ceva mai complexa si urmarea restituirea averilor confiscate in perioada guvernarilor comuniste, echivalarea in tarile vizate a diplomelor de studiu obtinute in cadrul institutiilor de invatamant superior din Ungaria, acordarea dublei cetatenii maghiarilor din statele limitrofe, precum si crearea cadrului legal pentru obtinerea autodeterminarii interne si recunoasterea internationala ulterioara (in fapt, o prima Lege a statutului). Informate din timp, serviciile de contraspionaj din Romania au trecut la desfasurarea de actiuni specifice de contracarare a operatiunilor de destabilizare a tarii. In acest sens, s-au documentat reuniunile din statiunile ungare Fonyod si Balatonszarzso (din 26, respectiv 28 iunie 1999), la care au participat reprezentantii grupului extremist din Odorhei, cei ai "Uniunii Ardelene" de la Budapesta si cei ai comunitatilor din orasele iugoslave Subotica, Sombor, Koprivnica, Virovitica si Valpovo. S-au discutat posibilitatile de infaptuire a planurilor Ungariei, precum si cadrul legal care sa permita declansarea operatiunii, astfel ca, in cazul refuzului autoritatilor din Romania, Iugoslavia, ulterior Slovacia si Ucraina, de a recunoaste cererile minoritatilor maghiare, Budapesta sa poata cere interventia, inclusiv cea armata, a comunitatii internationale. La aceasta ultima alternativa, AVO l-a informat pe premierul Orban ca s-au stabilit alte doua alternative, fiind de dorit evitarea eventualelor conflicte in sanul sustinatorilor campaniei NATO in Iugoslavia, aici fiind vorba in special de Romania. Insa, trebuie subliniat ca Orban a vrut sa profite intai de razboiul din fosta Iugoslavie, respectiv bombardamentele Pactului Nord-Atlantic in aceasta tara, pentru a-si atinge scopul vizat. (L.I.) Legea maghiara a minoritatilor "Legea nationalitatilor" din 1993, lansata cu tam-tamul caracteristic, este o parodie cinica. Prevederile asa-numitelor "auto-administrari" permit oricui, de obicei maghiarilor, sa ajunga conducatorii acestora. S-a ajuns astfel ca aceeasi persoana sa candideze o data pentru auto-administrarea tiganilor si altadata pentru cea a romanilor. Sau ca maghiarii sa conduca o "auto-administrare" germana. Dupa 12 ani, dreptul de reprezentare directa in Parlament a minoritatilor, prevazut in lege, inca nu a fost realizat. Asa se face ca in Ungaria, tara membra a UE, minoritatile nu pot fi reprezentate in Legislativ decat prin intermediul partidelor maghiare. Ultimul protest al minoritarilor impotriva acestei situatii a avut loc in decembrie 2005. Partidele pe baza etnica sunt interzise. Prin gaselnita "autoguvernarii nationalitatilor" si a "statului multinational" s-au urmarit doua obiectictive: a) de a servi drept alibi in fata strainatatii, demonstrand exemplaritatea politicii maghiare in aceasta chestiune; b) pentru a putea cere tarilor invecinate - cu minoritati maghiare intacte - renuntarea la conceptul de "stat national". La asa-zisul liceu romanesc "Nicolae Balcescu" din Gyula, doua materii sunt predate in limba romana, restul materiilor in limba maghiara. Atunci cand legea romana a invatamantului a stipulat ca in liceele maghiare doua materii sa fie predate in romaneste, pentru a da prilejul cetatenilor romani de nationalitate maghiara sa invete limba tarii, UDMR a protestat, acuzand discriminarea. (L.I.) "Toleranta ŕ la hongrois" "Toleranta ŕ la hongrois" poate fi inteleasa comparand situatia romanilor ramasi in Ungaria dupa 1920 si pana azi, cu a maghiarilor din Romania in aceeasi perioada. Din cei cca. 120.000 de romani in 1920, au mai ramas cca. 10.000 din care aproximativ jumatate mai inteleg si vorbesc romaneste, asimilarea lor totala fiind in stadiul final. In privinta maghiarilor, dupa repatrierea acelora care au optat pentru cetatenia maghiara, numarul lor in Romania era in 1930 de 1.353.276, crescand treptat (in ciuda "genocidului" deplans in intreaga lume de propaganda maghiara) la 1.705.810 in 1977, pentru a scadea dupa 1989, datorita emigrarii in Ungaria si in alte tari, la 1.624.959 in 1992 (Nicolae Edroiu, Vasile Puscas, "Maghiarii din Romania", Fundatia Culturala Romana, Cluj-Napoca, 1995). In ceea ce priveste publicatiile, invatamantul in limba maghiara, institutiile de cultura, posibilitatile de pastrare a identitatii, drepturile politice etc., acestea sunt cu adevarat incomparabile cu cele ale romanilor din Ungaria si pot umple carti intregi (vezi FËnyes Samu -"Ungaria revizionista", Milton G. Lehrer - "Ardealul pamant romanesc", sau G. Badea-Latuceanu - "In the name of the truth" Ed. Stindardul, München 1985 ). Poate ca cea mai convingatoare dovada a realitatii situatiei maghiarimii din Romania o reprezinta continuarea maghiarizarii - cu precadere prin scoala si biserica catolica - a svabilor satmareni, impotriva vointei statului roman si a celor vizati, intre cele doua razboaie mondiale; si desavarsirea asimilarii lor, dupa al doilea razboi, in timpul comunismului. (Dr. Ernst Hauler, "Istoria nemtilor din regiunea satmarului" ,Ed. Lamura, Satu Mare, 1998). Faptul ca o minoritate supusa "genocidului" - conform propagandei maghiare - poate asimila o alta minoritate impotriva masurilor si vointei celor ce o "etnocideaza", este inca una din miraculoasele fapte ale istoriei maghiare. Coborand in istorie, daca conform recensamantului austriac pe vremea lui Josif al II-lea din 1785/86, maghiarii alcatuiau 29% din populatia Ungariei, in 1850 ajunsesera la 44 %, in 1906 - 51,4%, iar in 1910 (desi inglobasera in 1867 Transilvania, majoritar romaneasca, si se plangeau de scazuta lor prolificitate - conform lui Szecseny - in timp ce maghiarul, asemeni leului, se inmulteste in mica masura, slovacii, germanii, valahii "se inmultesc ca ciupercile padurii" - Johann Weidlein, "Hungaro-Suebica" pag. 132), formau deja 53,1% din populatie (Jozsef Ajtay, A magyarság fejlödése az utolso 200 év alat, pag. 23). Explicatia o pot oferi cateva citate maghiare si ale strainilor: - "cea mai sfanta datorie a fiecarui maghiar este aceea de a maghiariza" (contele Szechenyi Istvan, in "Kelet Nöpe" - Popor al Estului, MR - Magyar Remekirok,); - "Nu-i stapan aici decat unul singur, maghiarul" - Petüfi Sándor, considerat cel mai mare poet maghiar, in poezia "Poporul maghiar" din 1848. Adept fervent al lui Kossuth, pentru cel mai mare poet maghiar croatii, germanii, sarbii si romanii sunt "corbi scarbosi", "inimi blestemate", "nemernici", "cloaca de paduchi"," ticalosi", "ecsroci", "hoarda de talhari", "caini sangerosi",etc. (Petöfi Sándor "Pe viata si pe moarte", "Deja este dusmanul nostru", "In ziua de Anul Nou", in Johann Weidlein "Imaginea germanului in literatura maghiara", Schorndorf, 1977, pag. 58 -60). - "Cand a izbucnit revolutia din 1848, maghiarii au crezut ca a sosit momentul de a intemeia pe ruinele celorlalte nationalitati puternica si viguroasa natiune maghiara"..." Dieta maghiara a elaborat constitutia: Transilvania e declarata tara maghiara, limba maghiara este singura admisa in municipalitati si in comitatele districtelor insarcinate cu alegerea deputatilor. Dreptul electoral era bazat pe cens : si toti cei ce au avere sunt maghiari"; ..."indata guvernul ridica pe intregul teritoriu spanzuratori si tepe cu drapele maghiare si cu inscriptia : unire sau moarte" (Karl Marx, "Insemnari despre romani", Ed. Academiei, 1964). - "Ungaria poate sa existe numai ca stat unitar national, deci trebuie maghiarizata, pentru ca altfel, ca stat poliglot, nu are indreptatire de a exista. Doar statele nationale unitare au drept de existenta", .."interesele Ungariei cer ridicarea ei pe extremele cele mai sovine",.."fara sovinism nu se poate realiza nimic"(Bánffy Dezsö, citat de R.W. Seton-Watson in "A Hystory of the Rumaniens, London, 1934, pag. 419 - 420 ) - "Sau ii maghiarizam sau vom disparea, tertium non datur" (maghiarizarea sau moartea), si "Sa lasam la o parte minciuna conventionala conform careia noi pretindem ca nu vrem sa ucidem nationalitatile nemaghiare. Da, noi vrem sa le suprimam si trebuie sa le suprimam" (Kosztelszki Géza, "Politica nationala in "délvidék" - Slovacia", Budapesta, 1898, pag. 25); - Marele scriitor norvegian Björnstjerne Bjornson, in scrisoarea prin care refuza invitatia la Congresul Interparlamentar de la Budapesta, in 1907, referindu-se la poporul maghiar: "mai tarziu, cand l-am studiat mai indeaproape, si cand m-am convins de nedreptatile pe care le comite fata de celelalte nationalitati care locuiesc cu el in Ungaria, am inceput sa detest sovinismul lui"("Neue Freie Presse", Viena, 19 oct. 1907, Milton G. Lehrer "Ardealul pamant romanesc", Bucuresti 1944 si Cluj-Napoca 1991, pag. 293; - "In Transilvania numai maghiarul poate fi considerat om, iar cu valahii nu poti - si nu trebuie - sa te porti altfel decat cu dobitoacele" (contele Dénes Eszterházy in O. Jászi, Formarea statelor nationale..., Budapesta, 1912); - Care au fost "ideile generoase" ale maghiarilor in timpul cat ei au avut suprematia asupra poporului roman din Transilvania romaneasca, asupra croatilor, cehilor, slovacilor si sarbilor? - INTOLERANTA, NEOMENIA, ASUPRIREA, TEROAREA." (Milton G. Lehrer "Ardealul pamant romanesc" Bucuresti 1944 si Cluj-Napoca 1991, pag. 419 - 420); - "Eu nu astept sa vina razbunarea. Nu astept! Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in cale! Pe fiecare il voi suprima! Nu va fi indurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trage in sabie toata populatia; voi otravi toate fantanile si voi ucide pana si copiii din leagan! In germene voi distruge acest neam ticalos si hot. Nu va fi pentru nimeni nici o mila"! "Nici pentru copiii din leagan, nici pentru mama care va naste un copil. Voi suprima pe fiecare valah si atunci nu va fi in Transilvania decat o singura nationalitate, cea maghiara, natia mea, sangele meu!" - Dücsö Csábá (alias Daday Lorant ) in "Nincs Kegyelem,.." - "Nu exista mila - descendent al lui Attila, Almos, Arpád sus pentru o noua ocupare de tara", Budapesta, 1939, pag. 155 - 156 (Milton G. Lehrer op. cit. pag. 399); - In "toleranta" Ungarie de azi, dupa peste 170 de ani de politica de maghiarizare, minoritatile, cu exceptia tiganilor, exista doar pe hartie. Ungaria poate fi numita pe drept cuvant "cimitirul nationalitatilor" (Franz Wesner in scrisoarea adresata revistei "progrom" Götingen, 4 iunie 1998 - "Maghiarii, cei mai rutinati si neinduratori nimicitori de nationalitati din Europa, nu sunt dispusi sa acorde minoritatilor din Ungaria nimic din ceea ce cer vehement pentru minoritatile maghiare din tarile vecine. Nemaghiarii salvati de etnocid prin Trianon o stiu foarte bine") D-l Horvath uita, nu intamplator, ca toti politicienii, intaistatatorii bisericilor maghiare sau oamenii de cultura maghiari, sa aminteasca in acest context, de romani si de genocidul din Ardealul de Nord. Incercarea de a transa, odata pentru totdeauna, problema apartenentei Transilvaniei, a dus la masacre (sate intregi de romani, in modul cerut de Dücsö Csaba); asasinarea si alungarea preotilor, trecerea fortata a romanilor la confesiunile maghiare, daramarea si profanarea bisericilor( pana la transformarea in WC a altarului); expulzarea si constrangerea la refugiere a sute de mii de romani; arestarea, torturarea, injosirea, bataile sistematice (in unele localitati romanii erau obligati sa se prezinte la politie saptamanal, pentru a-si primi portia de bataie); jefuirea, devastarea, infometarea, trimiterile in lagare de munca sau inrolarea in armata maghiara in scopul exterminarii (Petre Turlea - Ip si Trasnea, atrocitati maghiare si activitate diplomatica", Ed. Enciclopedica, 1996; Fundatia Culturala "Vasile Netea", "Cinci ani de lupta romaneasca in Ardealul de Nord 1940 - 1944", 2005). Poate cea mai mai evidenta dovada a planurilor de exterminare maghiara a oferit-o primul ministru Kallay, la inceputul anului 1943, cand, odata cu aflarea vestii dezastrului Armatei a II-a maghiare, la Cotul Donului, le-a spus parlamentarilor "Nu va speriati, domnilor, nu era sangele nostru". Intr-adevar, aceasta armata era formata, in cea mai mare parte, din apartinatori ai minoritatilor, (dintre acestea in majoritate romani - R. Sorban, op.cit.), lasati in voia soartei de ofiterii maghiari, care fugisera inainte de batalie (Johann Weidlein "Untersuchungen zur Minderheitenpolitik Ungarns", - Ungarische Offiziere am Don 1943 - Schorndorf, 1990, pag. 159). In cartea sa "Requiem pentru o armata", editata la Budapesta, in 1972, scriitorul maghiar Nemeskürty István spune "Este atat de evident ca aceasta armata, de fapt, era condamnata la moarte"; " Sare in ochi cat de multi minoritari erau in armata a 2-a : romani, ruteni, slovaci (si svabi dunareni, n. mea) a caror viata era considerata de statul lui Horthy Miklus de mai mica valoare decat a maghiarilor". Peste 170.000 de romani au servit drept carne de tun pentru interesele si "sangele" maghiar (R. Sorban, op. cit.). O singura voce, singulara pana azi, a ramas sa marturiseasca : "Nationalitatile au trait ca cetateni romani, cu drepturi depline, intr-o totala libertate, la reforma agrara le-a revenit pamant. M-am considerat intotdeauna un secui care lupta pentru o conlucrare pasnica a popoarelor care traiesc in Romania, dar, in acelasi timp, ca cetatean roman cinstit, loial, am infierat munca de subminare pornita impotriva unitatii teritoriale a patriei noastre si m-am opus miscarilor iredentiste.... Tocul imi tremura in mana cand astern aceste randuri pe hartie. Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transformat intr-o amarnica Golgota, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, si toate acestea doar pentru unica vina a nenorocitelor victime de a se fi nascut romani. Cu ochii inlacrimati, cu durerea in suflet, ne uitam la cer si, precum a facut Iisus Christos, intrebam si noi la fel: Cu ce au gresit? Care este vina acestor oameni nenorociti, torturati? Ca s-au nascut romani? Pana aici se aude hohotul disperarii a multor sute de mii de oameni, ajunsi sub stapanire straina pe pamantul Golgotei din Transilvania, unde vantul sufla lesurile celor spanzurati, unde cadavrele martirilor asasinati cu o salbatica cruzime vestesc ca instinctul bestial s-a eliberat si barbarismul - razbunarea joaca dansul salbatic al mortii Si acesti oameni indraznesc sa se numeasca crestini?... A chinui fara vreun motiv politic, cu un vandalism necrutator, oameni lipsiti de aparare - este nemaiintalnit in istoria statelor civilizate ale Europei. De aceea, nu putem exprima altceva decat dispret. Si daca acestea se mai continua atunci nu-mi ramane decat sa ma rusinez ca m-am nascut secui-maghiar si ca am invatat prima oara sa ma rog lui Dumnezeu in limba maghiara." (György von Ferencziy, "Golgota Transilvaniei", Arad, 1941). Condamnat, dupa aparitia cartii, la moarte, in contumacie, ca tradator, György von Ferencziy nu a fost reabilitat. Numele sau, ingropat de o tacere imensa, trebuia sters din memoria lumii. Pana si colaboratorii germani ai Institului Maghiar din München afirma ca el, pur si simplu, nu a existat. Imediat dupa 89, toate exemplarele cartii, aflate in biblioteci, unde au avut acces si putere de decizie maghiarii, au fost imediat topite. Cel al carui monument ar fi putut fi - daca era ridicat de maghiari - cu adevarat simbolul realei "reconcilieri", ramane, din pacate, si pentru romani, extrem de putin cunoscut. Luca ILIESCU «« inapoi |